Elvis Apostol

Uneori e ca si cum as vinde perii de par intr-un desert vast, plin de himere lucitoare. Vad fete despuiate alergand dupa un strop de iubire, cu gesturi fine se apropie, se privesc, cate una cate doua, cu pasi repezi fug indata spre o noua alinare.

Doua clipe ne despart, de la lungi in timp distante, masurand in kilometri, deschiderea din compas. Privesc lung in zare pe geamul umbrit de reflectoare si vad mai departe de intunericul orasului, vad departe in alte orase cum stele cazatoare care se ridica de jos si se urca inapoi pe cer.

Gandesc ca un milionar in ganduri, pe strada sa nu fiu in 5, sa fiu in 3 minute mai aproape de vorbele tale. Papagali cristalini zboara cu viteza prin sufragerie. Perdele rosii atarnate de tavan ca un baldachin pentru animale jucause …. Aceleasi drumuri, aceleasi alei, nimic nu s-a schimbat de data trecuta, pana si aceeasi trandafiri in fata blocului, asteapta o saptamana sa fie atinsi de pasi, de ganduri. Acelasi pom, acelasi leagan pe o insula pustie, se balanseaza intr-un frig de gheata. Ca niste pete de culoare intr-un univers fad alearga oamenii pe strada, just like fresh food, growing from the ground, staring at the warming sun. In my mornings, just like memories, in circles come and go, the happiness and joy, the sadness and the sorrow.

Curiozitati rupestre imi fulgera mintea, nimic nu-mi sta in cale, totul alearga cu viteze autiste, ma furnica totul, pierdut in intuneric, inima bate totul se scufunda in desarde, soarde, soarde. Sangerand a vocalize flegmatice de astmatici cujet in dreptul meu :

Vreau sa vad in magazine servetele publice, nu doar intime, vreau sa cer servetele de sufragerie si sa primesc din necunoasterea mea, de dormitor!

Crawling on the right side of the filter, trowing shoes everywhere, keep on singing at my glasses in front of the bar, I carry myself in the darkest corner, writing in silence for the afterlife, .. you shouldn’t hide the clown, let him roll, roll on the opposite side of the moon.

Nu da niciodata explicatii pentru ceea ce scrii, cine te intelege bine, cine nu te intelege bine.

La modul in care primesc mail-uri de phishing de la Raiffeisen, adica 4-5 mail-uri pe zi, ar putea sa ma convinga si pe mine ca toti banii de la Raiffeisen sunt in conturile mele.

Nu prea inteleg eu de ce sunt atat de inconstienti si trimit atat de multe mail-uri, indiferent cat de nou as fi in ale internetului tot nu cred ca as pune botul.

Uite una tare :

Luni de 16 martie 2009, contul d-voastra Raiffeisen Online Banking a fost accesat de o terta persoana, care a incercat in repetate randuri sa efectueze transferuri de numerar.

Si .. cum isi propuneau sa faca asta ? scotand banii la imprimanta ?

Si mai tare este ca multe site-uri catre care duc ei, sunt inca active. Da, exista un avertisemnt ca “Warning: Suspected phishing site!“, dar cate persoane stiu ce  inseamna phishing ?

By the way .. eu nu am cont la Raiffeisen.

 Loading ...

E ultima data cand iti mai vorbesc
E ultima data cand fumez
E ultima data cand ma uit dupa tine
E ultima data cand am sa mai beau
E ultima data cand iti mai scriu
E ultima data cand aman ceva de facut
E ultima data cand ma gandesc la tine
E ultima data cand mai fac tampenii
E ultima data cand …

Niciodata nu exista o ultima data, Rehab is for Quitters!

Curiozitati oglindite intr-un geam de autobuz alearga spre feţe simpatice intr-un 137 inghetat si o data cu el si privirile fara de focus ale pasagerilor. Astept, statie de statie, un punct de coborare, dar nu final de drum, pe asta il stiu bine, cand vine, cand pleaca, unde se duce, de unde vine. Vreau un ocol pe jos parcurs, savurand vorbe. Ma uit pe strada dupa tine, chiar daca nu esti acolo, te caut in filme, te caut un rime.

Toroidal calmez culorile pe ecran, aruncand dintr-un penel subtire, pete de napoleon, cu picaturi mici marunte de cloroform indulcit cu rom. Inchid ochii si ma trezesc plutind pe plaje insorite cu valuri ca la cinema, cu purici desi, marunti.

O fatuca alearga din departari cu un balon gonflabil in maini. Parul ii flutura usor in vant, tras in jos de propria greutate. Alearga spre mine.

Greutati de abur colorat intind sarmele de telegraf in dimineti ploioase, pleznit in drumul lor cu roua diminetii.
Basul se revolta in boxe, manete de Belladonnakillz sau Simon and Garfunkel, iar eu ma mai intreb oare acum se aude ?
Au adormit vorbele, cu siguranta trebuie sa mai schimb ceva, poate dimensiunile clareonului, clareonul despre care voi nu stiti nimic, este trompeta prostului.
Scriu, ce nu incearca altii, fugarit cu gloante ca atletii, cu fulgi in aer de porumb, germanii mor in frig, evreii pe rand fug. Napraznaia tavarisi, napraznaia, as spune daca as fi rus, dar sunt roman si zic candala.