Elvis Apostol

Un subiect destul de delicat, asta a reiesit din discutiile cu colegii de la birou, mai bine zis, Elvis e usor dus cu pluta. Pai sa vedem cum stau lucrurile.

Ati incercat vreodata laptele mamar ? Nu ? .. de ce nu ? Da ? si cum a fost ?

Povestea a inceput probabil cand cumnatul m-a intrebat daca vreau sa gust ? Sincer .. vreau, doar ca nu in conditiile acestea, cu el provenind de la sora mea.

Poate sunt eu mai tra la la, dar in capul meu era un moment cu incarcatura sexuala, asa ca .. pas de data asta.

Afirmatie : Unele lucruri sunt facute cu o destinatie anume, in cazul de fata pentru satisfacerea poftelor micutului sugar.
Raspuns : Cu siguranta foarte multe lucruri au o destinatie bine determinata, doar ca pentru unele dintre ele noi am deviat foarte mult.

Reactiile colegilor au fost gen .. nu, nu sunt curios cum este !! de ce nu fratilor ? ala micu suge cu o pofta nebuna, eu de ce nu as avea voie ?

Joc de imaginatie : esti in dormitor, cu your mistress or your wife, nu cred ca conteaza atat de mult ..  ups. (nu eu am zis asta ) ideea este sa fie o mamica dornica de sex, ea este deasupra ta, iar in miscarile ei ondulatorii, as spune ca ar fi inevitabil ca din sanii ei plini cu lapte, sa te tasneasca in roiuri, abrozie pura pentru micuti. Ii cuprinzi sanii cu ambele maini, ii stringi si ii saruti languros pe fiecare in parte, pe amandoi deodata.

Sa nu zici ca tocmai mi-am scris o fantezie pe blog, sa zicem ca am dorinte.

La multi ani cu intarziere

 Loading ...

Moartea are miros, e mirosul ala din cimitirele de la sate, e vantul ala cu ceva in el. care te lasa usor rece sau iti pompeaza adrenalina cu rapiditate. cand eram mic, imi petreceam vacantele la bunici, facand tot felul de nazbatii, care mai de care mai interesante, mai periculoase, calatorii prin taramuri de vis, furturi din livezi, tin minte ca eram singurul din sat care plimba cainele in lesa, exact cum vecinii mei din Buzau isi plimbau patrupedele.

Cele mai bune mure, din cimitir le-am mancat, crescute din sangele stramosilor, si nu doar mure, caise, visine, zarzare. Niciodata nu mi-a fost frica sa ma duc in cimitir ziua, era chiar o placere, liniste completa, acolo nimeni nu venea in timpul saptamanii, mortii erau plansi la cimitir sambata si duminica. Casa bunicilor era foarte aproapiata de cimitir, la doar cateva sute de metri, asa ca aveau des drumuri pe acolo.

Noaptea cand venea totul se schimba, cel putin cand eram singur, gardul bisericii era singura bariera a taramului magic, de acolo erau atintite priviri asupra mea, soapte se auzeau mereu, planuri de atac se puneau la cale, dintr-un moment in altul puteau sa ma atace, sa vina sa-mi ia sufletul.

Intr-o seara, destul de tarziu, soarele era de mult apus, iar eu trebuia sa car un butoi destul de mare, mai mare decat mine oricum, de la un vecin, pana la bunici acasa. Drumul cel mai scurt era prin gradina vecinului, doar ca poarta lor era legata; e alta varianta era sa merg pe o ulita si sa ma intorc pe cealalta; si inca o alta varianta, era sa trec prin fata bisericii. Sa ocolesc tot satul, nu-mi convenea deloc, sa merg un kilometru si jumatate cu un butoi de vreo 30-40 de kilograme in spate … nu era nicio combinatie, dar nici sa trec prin fata bisericii nu-mi venea sa merg.

Tin minte ca era si un ritual de a scapa de frica cimitirelor noaptea, ceva gen sa arzi par de caine la 12 noaptea … probabil in cimitir .. don’t remember much.

Vazusem intr-un film cu bosimani The gods must be crazy, ca hienele nu ataca niciodata persoane inalte, inca tin minte, cum un pusti in film isi tinea deasupra capului o coaja de copac pentru a parea mai inalt. asa m-am gandit eu ca o sa mearga si la mine, daca ma vad mai mare (mai mult mai degraba), nu se vor incumeta sa treaca granita.

[...]

si am ajuns acasa. end of story .

 Loading ...

 Loading ...

Cel mai tare trip pe care poti sa-l ai, este sa te gandesti la un trip cu pitici, sa te uiti in fata ta si sa vezi piticul si sa-ti dai seama ca nu iti imaginezi si ca piticul din fata ta e real.

Ma uit pe furis la el si el sa se tot intoarce catre mine ca si cum m-ar urmari, sa faca semne spre mine si sa vb cu prietenul lui mare dintr-o pozitie inpunatoare. Si cred ca m-a vazut si ca acum planuiesc sa-mi faca ceva… Piticul avea o geanta in mana la dimensiuni ciudate, pe care o puteai apuca din ambele parti. Sa crezi ca e o arma si se activeaza daca o apuca cu ambele maini. metroul vine, te gandesti ca se pregatesc sa te arunce in fata trenului, gesticuleaza, te urci in el, in fata piticului si din nou incepi, de data asta sa-ti imaginezi ca se uita la tine precum ar incerca sa te studieze … a coborat inaintea ta si nu a lasat nici o bomba vizibila, … hiuh.

Cobori, te duci acasa, stai in fata calculatorului fara sa faci nimic doar muzica, chill .. tnx Devilu, damn good shit. long live Aniela ?! random :

The world is mine - Depeche Mode
Chasing Cars - Snow Patrol
Things I’ve Seen - Spooks
Love Is Noise - The Verve
Memories - Waldeck
Ce Noapte - Travka
Save Room - John Legend and more more .. 

Zilele trecute ma plimbam prin articolele altora, mai citeam si dau peste niste versuri, sunau bine, asa ca le-am cautat pe net si am descoperit ca erau de la o melodie :

Cred ca e cel mai tare dream pe care l-am avut.

Am visat ca uitasem ca am o camera la camin. Motivul pentru care numai stateam in camera respectiva era ca intr-o zi venise Cristi (coleg de munca) la noi, exact inainte de sarbatori si caminul ori urma sa fie evacuat in perioada asta ori pur si simplu trebuia sa plecam undeva.

In drum spre camin, ma intalnesc cu Andru in statia de autobuz, pe undeva pe la Eroii Revolutiei. Dupa ce ne urcam in autobuz, vedem o tipa si incepem sa ne conversam cu ea, si culmea ne intelegam foarte bine … parca vorbeam aceeasi limba, limba dracului si exact acum incepea sa-si bage coada.

Inainte de a ajunge la camin mi-am amintit si numarul camerei, era 105, bag cheie in usa, deschid … o sarma era plina de rufe la uscat, inauntru, oameni asezati ca sardinele, intreb putin nesigur “NU ASTA E CAMERA MEA ?”, o tipa se ridica din spate, ma ia deoparte si ma intreaba de ce nu am plecat la Buzau; ii raspund ca nu pot pleca din moment ce eu am casa in Bucuresti, in care stau mereu [..] imi spune ca m-am mutat de ceva timp la camera 400 si ceva.

Pe holul caminului personal medical impartea vizitatorilor pastile, tratamente .. pe holuri oamenii parca se spalau fara apa, frecandu-se doar cu niste spuma alba. Ajung si la 400 si ceva, in usa era o cheie cu un breloc voluminos, deschid usa, si vad rafturi rasturnate pe jos, apa curgand din tavan, si o pisica portocalie, foarte flocoasa, destul de jigarita in partea de sus, care se misca foarte speriata dar plina de curaj. Avea pe ea un ham care parea sa-i fie mare, iar in partea de sus se cufunda in blana de nu se vedeam deloc; puteai sa crezi ca este o extensie a ei. A iesit pe hol, insa i se vedea teama de necunoscut, se comporta de parca era pentru prima data cand vedea acel hol.

Mi-am adus aminte de ce era macel in camera, exact cand a venit Cristi, a inceput sa ploua din tavan, a curs pe statie care a clacat si intr-un final a luat foc, incendiind putin peretii.

[ spatial and temporal sighting ]

Camera era putin aranjata, muzica, lumea venea in camera mea ca si cum ar fi venit in locul lor favorit de intalnire, o multime de cunoscuti, o multime de dubiosi. La taclale eram cu Andru, David si Radu iar fata din autobuz era pierduta departe in ganduri, i-am trecut mana prin fata ochilor de cateva ori fara ca aceasta sa clipeasca.

Scot din buzunar niste foite pentru tigari de culoare rosiatica, foarte scurte si cu un aspect plastic; ma intreb ce fac eu cu asta acum ca nu am nici tutun si nici nu pot face ceva din ea, datorita dimensiunilor. Tipa scoate ceva din portofel si o pune pe o farfurie de plastic, era un mini filtru si ceva bucati maronii cu aspect de “cacat”, un alt tip imi toarna o substanta albicioasa pe niste bucati de plastic.

Incep eu sa ma chinui, sa ma zbat si tot nu pricepeam ce dracu sa fac cu substanta lui albicioasa, imi zic ca o pun pe post de tutun si pe urma adaug si restul, dar nu mai gaseam deloc hartia.

[ spatial and temporal sighting ]

Stii suportii aia triunghiulari din oras, pentru reclame ? e .. eram cumva in interiorul unuia si niste persoane imbracate in pompieri le tot mutau de colo colo; imi vad farfuria la cativa metri pe iarba (1-2), insa nu puteam intinde mana pana la ea. la un moment reusesc, dar ceva lipsea …

[ some missing parts ]

5:46 AM 1/25/2009

P.S. : Toate elementele au o semnificatie, nimic nu pare sa fie pus la intamplare, fiecare lucru are un echivalent in viata de zi cu zi. Pentru a fi sigur ca pot sa citesc ce am scris la ora aia, m-am inregistrat si am recitit totul, cat inca aveam memoria calda

Acum cativa ani, in incercarea de a comite crina perfecta am fost ajutat de 2 tipi.

Nu pot da detalii exact, insa ce am in cap este ca in urma unei altercatii ulterioare cu politistii care anchetau cazul, i-am luat arma unuia, i-am aruncat-o intr-o zona inaccesibila, drept urmare a trebuit sa ajunga la unitate fara arma, ceea ce era ca si o semnare a demisie pe motiv de incompetenta [..], in fine ideea este ca a ajuns de rasul colegilor.

In prezent, ma plimbam printr-un cartier sa vad ceva … pe cineva mai exact. Nu gasesc persoana dorita insa am o discutie foarte interesanta cu o alta tipa, care imi spune ce, cum, unde sta treaba.

Plec acasa si gasesc pe un tip, unul dintre cei doi de mai sus, care cauta ceva prin casa. L-am rugat sa plece, i-am spus ca se afla in violare de domiciliu si ca trebuie sa plece urgent. 

De teama sefului, s-a panicat putin si a atins un artefact, a inceput sa se micsoreze si sa se micsoreze pana a ajuns doar intr-un cap micsorat.

Dupa 15 minute eu eram destul de relaxat, probabil de la ceva din aer, habar nu am , apare si colegul lui la usa, intra, se uita, destul de nedumerit cum de nu este primul inauntru; ma intreaba daca a trecut pe la mine, ii zic ca nu stiu despre cine vorbeste; se vedea cat se poate de clar ca nu ma credea, doar ca nu avea nimic la mana.

Foarte insistent, incerca sa adune cat mai multe probe, la nostre de praf, la amprente la diverse obiecte marunte de prin zona in care era.

Nu l-am lasat deloc si a tot stat incercand asta.

Am plecat impreuna si din vorba in vorba tipul stia ca urma sa cheme politia imediat ce ar fi avut ocazia.

Pe langa o casa, tipul scoate nu stiu ce alifie dintr-un tub si ma atinge cu ea provocandu-mi o rana foarte ciudata pe abdomen.

In contradictiile noastre … i-am luat arma si i-am aruncat-o inca o data peste hard. A vrut sa foloseasca telefonul, i l-am luat si pe asta [..].

fuck .. the end.