Elvis Apostol

Moartea are miros, e mirosul ala din cimitirele de la sate, e vantul ala cu ceva in el. care te lasa usor rece sau iti pompeaza adrenalina cu rapiditate. cand eram mic, imi petreceam vacantele la bunici, facand tot felul de nazbatii, care mai de care mai interesante, mai periculoase, calatorii prin taramuri de vis, furturi din livezi, tin minte ca eram singurul din sat care plimba cainele in lesa, exact cum vecinii mei din Buzau isi plimbau patrupedele.

Cele mai bune mure, din cimitir le-am mancat, crescute din sangele stramosilor, si nu doar mure, caise, visine, zarzare. Niciodata nu mi-a fost frica sa ma duc in cimitir ziua, era chiar o placere, liniste completa, acolo nimeni nu venea in timpul saptamanii, mortii erau plansi la cimitir sambata si duminica. Casa bunicilor era foarte aproapiata de cimitir, la doar cateva sute de metri, asa ca aveau des drumuri pe acolo.

Noaptea cand venea totul se schimba, cel putin cand eram singur, gardul bisericii era singura bariera a taramului magic, de acolo erau atintite priviri asupra mea, soapte se auzeau mereu, planuri de atac se puneau la cale, dintr-un moment in altul puteau sa ma atace, sa vina sa-mi ia sufletul.

Intr-o seara, destul de tarziu, soarele era de mult apus, iar eu trebuia sa car un butoi destul de mare, mai mare decat mine oricum, de la un vecin, pana la bunici acasa. Drumul cel mai scurt era prin gradina vecinului, doar ca poarta lor era legata; e alta varianta era sa merg pe o ulita si sa ma intorc pe cealalta; si inca o alta varianta, era sa trec prin fata bisericii. Sa ocolesc tot satul, nu-mi convenea deloc, sa merg un kilometru si jumatate cu un butoi de vreo 30-40 de kilograme in spate … nu era nicio combinatie, dar nici sa trec prin fata bisericii nu-mi venea sa merg.

Tin minte ca era si un ritual de a scapa de frica cimitirelor noaptea, ceva gen sa arzi par de caine la 12 noaptea … probabil in cimitir .. don’t remember much.

Vazusem intr-un film cu bosimani The gods must be crazy, ca hienele nu ataca niciodata persoane inalte, inca tin minte, cum un pusti in film isi tinea deasupra capului o coaja de copac pentru a parea mai inalt. asa m-am gandit eu ca o sa mearga si la mine, daca ma vad mai mare (mai mult mai degraba), nu se vor incumeta sa treaca granita.

[...]

si am ajuns acasa. end of story .

 Loading ...

 Loading ...

Din aceeasi oala:

1. golul din liceu Obisnuiam sa ma visez cazand in gol, dar de fiecare...